Considerente fiziologice asupra aerosoloterapiei saline

CONSIDERENTE FIZIOLOGICE, FIZIOPATOLOGICE SI CLINICE ASUPRA AEROSOLOTERAPIEI SALINE

Roxana Chiruta* Gheorghe Vasile Moscaliuc**, C.Pascu***
* UMF Gr.T.Popa Iasi
** Spitalul Militar Clinic de Urgente Iasi
*** Tehno Bionic Buzau


Intre moleculele de apa de la nivelul suprafetei de contact dintre aer si apa se manifesta forte de atractie puternice. Ca urmare, suprafata apei are intotdeauna tendinta de a se contracta, fenomen observat si la nivelul suprafetei interne a alveolelor pulmonare. Consecinta acestui fenomen este tendinta aerului de a iesi din alveole iar acestea sa se colabeze. Deoarece acest fenomen apare in toate spatiile aeriene pulmonare, efectul net al insumarii lor este o forta rezultanta a intregului plaman, denumita FORTA ELASTICA DE TENSIUNE SUPERFICIALA.
Surfactantul este un agent activ de suprafaţa, reducand mult tensiunea superficiala de la nivelul acestuia.
Surfactantul este secretat de celulele epiteliale specializate care ocupa 10% din suprafata alveolelor pulmonare, celule epiteliale granulare ca aspec si incluziuni lipidice numite celule epiteliale alveolare de tip II.
Complianta intregului sistem pulmonar (plamanii si cusca toracica impreuna) este masurata in timpul destinderii pulmonare la o persoana relaxata total sau paralizata. Pentru a realiza aceasta, aerul este fortat sa intre in plamani timp ce se inregistreaza presiunile si volumele pulmonare. Astfel, este nevoie de o presiune de aproape doua ori mai mare pentru a vehicula aerul prin sistemul pulmonar total decat pentru a vehicula acelasi volum de aer prin plamani dupa ce a fost indepartata cusca toracica.
Rolul cel mai important al aparatului respirator este acela de a reimprospata continuu aerul din zonele pulmonare de schimb, acolo unde aerul vine in contact intim cu sangele pulmonar. Aceste arii includ alveolele, sacii alveolari, ductele alveolare si bronhiolele respiratorii. Debitul de aer atmosferic care ajunge in aceste zone poarta numele de ventilatie alveolara.
In cursul unei respiratii linistite, numai o mica fractie din aerul inspirat ajunge in alveole, restul umple caile aeriene pana la bronhiile terminale. Aerul alveolar se improspateaza prin difuzie, tot acelasi fenomen stand si la baza parcurgerii aerului proaspat a distantei dintre bronhiolele terminale si alveole.
Difuziunea este rezultatul cineticii moleculelor de gaz, fiecare molecula de gaz deplasandu-se cu viteza foarte mare printre celelalte. Acelasi fenomen sta si la baza parcurgerii ionilor de Na+ si Cl-.
Toate caile respiratorii, de la cavitatea nazala si pana la bronhiolele terminale, sunt mentinute umede de catre un strat de mucus ce tapeteaza toata suprafata.
Acest mucus este secretat partial de catre celulele mucoase individuale din stratul epitelial al cailor repiratorii si partial de glande mici din submucoasa. Mucusul capteaza particule mici din aerul inspirat, impiedicandu-le sa mai ajunga in alveole. Pelicula de mucus sufera un permanent proces de reinnoire datorita miscarilor cililor de la nivelul epiteliului ciliat (aproximativ 200 cili/celula epiteliala). Acestia se misca cu o frecventa de 10-20 de ori/secunda, iar directia de miscare este spre faringe, astfel incat stratul de mucus se deplaseaza cu o viteza de 1cm/minut spre faringe. Apoi mucusul impreuna cu particuele capturate este fie inghitit, fie eliminat la exterior prin tuse.
Pe masura ce aerul traverseaza cavitatile nazale au loc procese de incalzire a aerului de catre suprafata mare a cornetelor si septului (arie de aproximativ 160 cm2), proces de umidifiere a aerului aproape complet inainte de a parasi nasul si procese de filtrare a aerului.
In urma acestor trei procese temperatura aerului inspirat creste cu 0,5 0C, iar saturatia in vapori de apa este doar cu 2-3% mai mica decat saturatia completa care se realizeaza la nivelul traheii.
Mecanismul turbulentei nazale pentru indepartarea particulelor de aer este atat de eficient, incat nici o particula cu diametrul mai mare de 4-6 µ (dimensiune mai mica decat a unei hematii) nu poate patrunde prin cavitatea nazala in plamani.
Transferul de ioni prin membrana alveolo-capilara se face prin mecanisme pasive, dar si active.
Despre transportul pasiv se apreciaza ca se produce prin difuziune, la nivelul jonctiunilor celulare, asemanator cu transferul de la nivel muscular, in timp ce pentru transportul activ s-a constatat ca exista un flux unidirectional de Na+ si apa, exista o miscare a ionilor de Cl- catre alveole, ceea ce sugereaza o secretie activa, precum si existenta unei pompe de Cl- in celulele alveolare.
Diametrul de 6-7 nm al porilor fanta intercelulari de la nivelul capilarului este de aproape 20 de ori mai mare decat diametrul moleculei de apa, acestea reprezentand cele mai mici molecule ce trec prin porii capilarelor. Astfel se subintelege ca permeabilitatea porilor capilari pentru diferite substante variaza in functie de diametrul moleculelor.
Fortele principale care determina miscarea apei prin membrana capilara (numite fortele lui Starling) sunt:
1. Presiunea capilara (Pc) care tinde sa deplaseze lichidele in interiorul vasului prin membrana capilara atunci cand este pozitiva si in afara lui cand este negativa.
2. Presiunea lichidului interstitial (Pi) care tinde sa deplaseze lichidele in interiorul vasului prin membrana capilara atunci cand este pozitiva si in afara lui cand este negativa.
3. Presiunea coloid-osmotica a plasmei ce tinde sa determine osmoza lichidului in vas prin membrana.
4. Presiunea coloid-osmoticaa lichidului interstital ce tinde sa determine osmoza lichidului in afara vasului, prin membrana capilara.
In echilibrul acestor forte intervine ionul de Na+ care, prin proprietatile sale, va determina o atragere a apei din interstitii si implicit o crestere a cantitatii acesteia in spatiul alveolar. Efectul acestui fenomen consta in cresterea fazei de sol a surfactantului si mucusului si accelerarea clearance-ului muco-ciliar.
Este foarte important de retinut ca in majoritatea bolilor pulmonare, hipersecrtia bronsica se supune clearance-ului ciliar. Acestia isi imbogatesc functia in conditiile unei expuneri la ionii de Na+, cunoscut fiind ca acestia intervin in depolarizarea membranara si implicit in cresterea activitatii celulare si a celei ciliare. Astfel se asigura o epurare eficienta a cailor respiratorii superioare si inferioare.
Valorificand mecanismele descrise mai sus, haloterapia, practicata prin expunerea organismului la aerosolii salini din sanatoriile din saline, este indicata intr-o serie de afectiuni cronice precum:bronsita cronica, BPCO, astmul bronsic, tabagismul cronic, silicoza, antracoza etc.
Din punct de vedere clinic primele rezultate apar relativ repede:
- inspirul si expirul sunt profunde si eficiente; pacientul descrie o respiratie mai usoara si simte ca i se umple plamanii cu aer;
- tusea si expectoratia devin mai productive disparand senzatia chinuitoare si obositoare a acesteia;
- rinoreea si sputa cresc cantitativ, concomitent cu senzatia de epurare si usurare a sinusurilor si bronhiilor;
- in astfel de atmosfera somnul este eficient.
Aparatul SALIN, rodul cercetarilor originale a unui grup de chimisti de la TEHNOBIONIC BUZAU in frunte cu chimist C-TIN PASCU, reuseste sa realizeze in mediul casnic atmosfera salina din sanatoriile de salina.
Ionul de sodiu este recunoscut atat in literatura de specialitate cat si de catre majoritatea clinicienilor, drept principal stabilizator de membrana celulara la nivelul epiteliului de tip respirator. In prezenta ionului de sodiu are loc o fluidifiere a secretiilor bronsice si ale cailor respiratorii superioare datorita refacerii si apoi cresterii cantitative a fazei de sol din pelicula de mucus. De asemenea, miscarea ciliara este activata (chiar in cazul fumatorilor cronici, unde se stie ca aceasta este paralizata) ducand la eliminarea rapida a secretiilor arborelui respirator.
Ionul de sodiu determina scaderea edemului filierei aerodigestive superioare (val palatin, baza limbii, pilierii lojei amigdaliene) regasit adesea la sforaitorii cronici. De asemeni, la nivelul ostiilor sinusale din meatul mijlociu si superior, edemul inflamator diminueaza, ducand la repermeabilizarea acestora si drenajul eficient al sinusurilor in fosele nazale. Din pacate mecanismele infracelulare nu sunt inca bine cunoscute.
Desi unele afectiuni acute ale cailor respiratorii superioare se manifesta si in prezenta clorurii de sodiu, cele cu streptococ β- hemolitic si Pseudomonas aeruginosa sunt foarte rare si de mica amploare.
Ionul de sodiu are capacitatea de a induce ionizarea particulelor din jur care se incarca electric, astfel incat impuritatile din aer si odata cu ele pneumalergenii au tendinta de a se depune pe diverse suprafete (pereti, paviment, mobilier etc.), atmosfera din incinta respectiva ramanand curata, usor de respirat.
Aceste constatari unanim recunoscute stau la baza indicatiilor clinice, in diverse afectiuni cronice respiratorii, pentru aerosoloterapia marina si cura balneara din sanatoriile de salina precum Targu Ocna, Slanic Moldova, Ocnele Mari etc.
Aparatul SALIN, in cele doua variante de fabricatie, realizeaza in camera in care functioneaza, o atmosfera asemanatoare celei din sanatoriile de salina, unde aerul este ionizat, cantitatea de impuritati scazuta si concentratia de bioxid de carbon la valori minimale.


CONCLUZII
1. Aparatul SALIN readuce in actualitate ionul de sodiu drept stabilizator de membrana celulara a epiteliului respirator.
2. Aparatul SALIN constituie o alternativa comoda a aerosoloterapiei marine sau haloterapiei din sanatoriile saline.
3. Aparatul SALIN, prin ionizarea anodina pe care o produce intr-o incapere, reuseste sa realizeze o evictie activa nespecifica fata de pneumalergeni.
4. Aparatul SALIN reprezinta un ajutor util in tratamentul afectiunilor cronice ale cailor respiratorii superioare.


BIBLIOGRAFIE

1. Dubreuil C., Vautel J.M., Traitement allopathique de la rhinite allergique, J.Fr.O.R.L., vol43, Suppl. Allergol. Clin., 1994, 46-48
2. Lund V., Rapport international de consensus sur le diagnostic et le traitement de la rhinite, Rev. Fr. Allergol., 1995, 35, Sup. Nr.2
3. Sinitchi Georgeta, Actualitati in patologia alergologica, Ed. Dosoftei, Iasi, 1995
4. Gheorghe Vasile Moscaliuc, C.Pascu, Aparatul SALIN Un adjuvant important in tratamentul alergiilor cailor respiratorii superioare-studiu clinic, Rev. Med. Chir., Soc. Med.Nat. Iasi, 2003, 107, 2, 331-336
5. Gheorghe Vasile Moscaliuc, Roxana Chiruta, C.Pascu, Influenta microclimatului realizat de aparatul SALIN asupra rinopatiei alergice-studiu clinic efectuat pe un lot de 36 de pacienti, Rev. Med. Chir., Soc. Med.Nat. Iasi, 2004, 108, 1, 299-302.

Comentarii

Am aparatul de trei ani,il folosesc mai ales cind sint racit si sint super multumit de el
- gavrila stefan
Eu am deviatie de sept, rinita cronica si o secretie postnazala aproape permanenta. Iarna trecuta am cumparat aparatul Salin S2, ...
- magico
Foarte bun aparatul! Il folosesc de aprox 6 luni si sunt foarte multumit de el. Ma ajuta sa scap repede ...
- magico
Dpdv medical, aparatul are certe calitati si cred ca intr-adevar merita sa-l ai in casa. Dar, ca orice produs romanesc ...
- magico
Este extraordinar.L-am cumpărat pt băiețelul meu de 4ani când o bronșită urata il făcea sa nu mai poată dormi noaptea ...
- magico

Cosul de Cumparaturi

 x 
Coş gol

Info

Magzinul din Bucuresti, Str. Ialomicioarei 21, este pentru moment inchis.

Accesare Cont



Go to top